Nu gãsi-vom adevãrul dând pe gât înc-un pahar
Ori trãgând în piept spumoasa nãlucire a genunii
Rostul clipei se ascunde în al faptei tale har
Nu prin basme rãvãşite ce-au fost scrise doar de unii
Multe ploi, furtuni destule, încerca-vor sã te-abatã
De pe calea împlinirii din al vieţii tale miez
Dã deoparte şi mândria şi minciuna desfrânatã
Singur, plin de modestie, sã-ţi faci adevãrul crez
Sã n-alegi din valuri multe niciodatã pe vreunul
Mai degrabã sã fii stâncã, întreit nemuritoare
Nu te-mprieteni cu fala şi cu fiul sãu nebunul
Care vrea sã facã lumea un râu fad, fãrã izvoare
Dacã vrei sã afli taina vieţii tale nesfârşite
Umple-ţi clipa cu iubire pentru cei din jurul tãu
Nu te pierde-n labirintul plin de patimi şi ispite
Şi vei dobândi luminã de la bunul Dumnezeu
