Ce triste zile, mirosind a hulã
Planeta nu mai are niciun chef
Sãtui de pronosticul din cãciulã
Rostit de prea stimatul nostru şef
"Noi pace vrem", ne spun mereu baştanii
"Dar pace fãrã tancuri...nu se poate
Aşa cã, orice-ar fi, daţi-ne banii
Şi vã scurtãm necazurile toate
Suflaţi în lumânãri, sã plângã cerul
Doar noi vom hotãrî pentru mai toţi
Cãci suntem zeii care-au rostuit misterul
Ce nu se vinde-n piaţã pe trei zloţi
Urmaşi ai lui Caligula, destoinici,
Din împãraţi şi regi coborâtori
Ne-am sãturat de voi sãraci netrebnici
De taxe şi de biruri plãtitori
Purcedeţi dar, la luptã, cu ardoare
Pieriţi cu sârg cã prea v-aţi înmulţit
Roboţii vor fi lumea viitoare
Rãzboi sã fie, fãrã de sfârşit!"
Iar noi, sãrmanii, risipiţi pe trepte
Mai credem doar ecranele trucate
Furtuna nu mai poate sã aştepte
Când nu-l mai vrei pe adevãr drept frate
Din ceţuri lucifericul zâmbeşte
Treptat, în juru-i vine lumea-ntreagã
Parcã nici timpul nu ne mai pãzeşte
De patima ce ne e tot mai dragã
Mai este oare vreme de trãit
Când toate sunt pe dos şi numai banul
E domnitorul cel prea mult slãvit?
Pânã şi cerul pare ostenit
Iar plãţile...veni-vor cu toptanul
