Dintr-un infinit de gânduri
Care-au fost şi-or sã mai fie
Oare când va mai renaşte
Între noi, iubirea vie?
Anotimpul trist pe care
Îl trãim doar in minciunã
Când îl vom sfârşi prieteni
Regãsind inima bunã?
Valurile-ntunecate
Care bântuie pãmântul
N-ar fi bine sã le stingem
Şi sã întronãm cuvântul
Cel rostit întâia oarã
Când cu drag am fost creaţi
Sã rãmânem în luminã
Doar cu adevãrul fraţi!
