Unde sã mai caut, Doamne, luminã
Când e totul ascuns în crâmpeie de ceaţã
În nimic nu mai credem, totul parcã-i doar vinã
Între gânduri şi fapte...o pãdure de gheaţã
Unde sã caut, Doamne , timpul pierdut
La tot felul de baluri, sindrofii trecãtoare
Când minciuna-i reginã...adevãrul e mut
Şi spre nicio-mplinire nu mai este cãrare
Unde sã mai caut, Doamne, rãspuns
Dacã viaţa aceasta are totuşi vreun rost
Când cuvântul de tainã, încã pare ascuns
Printre nori de furtunã cum pe-aici n-au fost
Unde sã mai caut, Doamne, şi libertate
Când avem numai graniţi, puse-aiurea-ntre noi
Nu mai ştim despre tine, dacã încã se poate
Sã renaştem luminã din atâta gunoi.
Şi...te-ntreb, bun pãrinte, cât o sã ne mai suporţi?
Când iubim doar arginţii şi a lor strãlucire
Afişãm cu mândrie ura, stemã la porţi
Neavând nicio grijã pentru a ta mântuire
