Cum ar trebui sã fie,
Omul nou, iubiţi prieteni?...
Ca un fel de...mai nimica,
Umbrã seacã pe pãmânt
Sclav etern, doar sã munceascã
Sã nu creadã-n ceva sfânt
Manechin de modã veche,
Bun de pus între vitrine
Fãrã vise ori speranţe
Fãrã gânduri libertine
Ceas de ceas sã-şi ducã treaba
În tãcere, sã tot facã
Doarã nu-l plãtim degeaba.
Mintea sã-i fie opacã
Ochii lui...doar pe ecrane
Atârnaţi mereu sã fie
Înghiţind tot ce îi spunem
Despre lumea-i cea pustie
Pe la bãnci, întreaga-i viaţã
Noi sã îl pãstrãm dator
Orişicât ar fi sã fie
De corect şi muncitor
Nici urmaşi nu ar fi bine
Sã-i rãmânã peste numãr
Deşi...treburilor noastre
Va fi bun, mereu, un umãr
Dar sã fie proşti cu toţii
Nici mãcar nu-i mai şcolim
Sã-i înveţe...doar sã uite
Veşnic sã îi stãpânim
A! - şi sã nu uit, popimea
Trebuie bãgatã-n seamã
Preaînalţii...vreau sã creadã
Cã sorbim aceeaşi zeamã
Dumnezeul lor, din ceruri
Sã rãmânã lângã moaşte
Fericit va fi acela
Ce nimica nu cunoaşte
Iar la toamnã, dragi prieteni
Când ne-om întâlni din nou
Pe simpaticul Zelenski
Îl vom declara erou
Dar...nu singur...ci-mpreunã
Cu prietenul sãu bun
Ce-a fãcut din ţara-i scumpã
Pentru noi...carne de tun
Şi vom bea şi vom petrece
Preacinstindu-l pe stãpân
Domnul BAN, al nostru rege
Şi al lumii-ntregi jupân!
De la Davos, vã salutã
Un vaccin nevaccinat
Închinându-se cu totul
Celui preaîntunecat
PS:N-aveţi grijã, n-or sã moarã
Sclavii toţi de la vaccin
Oricum pentru cei ce scapã
Mai avem destul venin...
