Dã-mi o speranţã, ca o Bunãvestire
Sã-nţeleg de ce timpul, încã suflet nu are
Sã pot spune cã viaţa este numai iubire
Şi cã moartea e doar...un prilej de înãlţare
Spune-mi o vorbã, sã o port mai departe
Fã o minune cu stelele toate
Redã-ne cuvântul, cel uitat într-o carte
Aratã-ne , Doamne, cã încã se poate
Dar...opreşte urgia, pentru o vreme...mãcar
Sã vedem, dacã totuşi, cineva a-nţeles
Cum cã legile-s drepte, ca un sfânt îndreptar
Şi...doar dacã-ai sãdit, vei avea de cules
Iar din rãul fãcut...numai rãu se aratã
Noi...visãm cã nu-i nimeni, undeva, sã le-nşire
Dar dreptate înseamnã: nu-i nimic fãrã platã
Cât e cerul stãpân, totul are-mplinire
Cu privirea spre stele, azi mã rog neîncetat
Sã gãsim adevãrul, dupã grea rãtãcire
Doar în numele vieţii cu destinul curat
Sã pornim spre luminã, într-o Bunãvestire!
