Şi lumea se duce, se duce, risipã,
Sã-şi caute rostul într-o nouã ispitã
Nimic nu prea mai are vreo importanţã
Stã moartea cu mâna blocatã pe clanţã...
Plãtim datoriile ce le-am fãcut
Prea puţini dintre noi vor un nou început,
Am avut libertatea sã alegem ce vrem...
Am ales norii vineţi, cel mai negru blestem.
Iar acum, dintr-o datã, cerului ne rugãm,
Ce-am ales... sã se uite, poate-o sã reparãm...
Însã cerul în sine astãzi parcã s-a-nchis
Refuzându-ne dreptul de-a trãi-n Paradis...
