Oare cum sã mai pricepem tot ce-i spus printre cuvinte
Şi crezând cã, poate mâine, vom da iar speranţã zilei
Lãsând ura deoparte şi minciuna fãrã minte
Vom gãsi din nou lumina rãsãrind din trupul milei
Oare cum sã mai aducem printre noi, frãţia sfântã
Care sã ne lege iarãşi într-un tainic jurãmânt
Înpreunã sã purcedem sã oprim furtuna cruntã
Ce s-a abãtut urgie şi-i stãpânã pe pãmânt
Nu mai este timp, prieteni, pentru certuri ce n-au rost
Doar uniţi prin adevãrul din al cerului cuvânt
Vom putea sã facem viaţa luminoasã cum a fost
Vom sfârşi al beznei haos, reclãdind raiul cel sfânt
