Ce tristã ziua asta fãrã sens
În care ai plecat şi nu ne-ai spus
Niciun cuvânt, de parcã dintr-o datã
Te-ar fi chemat, sã îl urmezi, Iisus.
Nu-s lacrimi îndeajuns sã preacuprindã
A noastrã jale, cântec tânguit
Cã nu te-am sãrutat mãcar pe frunte
În noaptea grea în care te-ai sfârşit
Îngenunchind în faţa criptei tale
Te vom ruga, pãrinte, sã ne ierţi
Tot ce-am greşit cu gândul sau cu fapta
Iar tu, preabun, n-ai vrut sã ne mai cerţi.
Prin lacrimile noastre, spre luminã
Sã-ţi fie drumul lin şi preacurat
Iar noi te vom pãstra mereu în suflet
Pãrinte drag şi binecuvântat
