Am întrebat asearã vântul
De unde vin peste pãmânt
Urgii sã-ntunece cuvântul
Lãsat de Domnul nostru sfânt
Dar vântul
Nu mi-a rãspuns
Ci numai ploaia
S-a pornit pe plâns
Am întrebat şi marea albastrã
De ce nu-s valuri pentru toţi
Şi mi-a rãspuns cântând mãiastrã:
Tu, sã fii val, de ce nu poţi?
Şi marea
S-a înfuriat
De ţãrmuri, valurile toate
Şi-a legat
Am întrebat spre nori privind
Unde se duc cei care pier
Şi pânã unde se întind
Minunile şi-al lor mister.
Tot cerul
Parcã s-a cuprins
De întrebarea
Dorului neînvins
Dar nimeni
Nu mi-a vorbit
Lãsând tãcerea
Martor istovit
Am întrebat privind cu teamã
Oglinda sufletului meu
La judecãţi, cine-l mai cheamã
Acum, pe bunul Dumnezeu
Nici oglinda
Nu mi-a rãspuns
Şi fãrã de voie
M-am preschimbat în plâns
Doamne, al nostru
Vino...cumva
S-aduci iertare astãzi
Pentru lumea ta
Mai fã o minune
Învaţã-ne sã fim
Precum e adevãrul
Prin el sã vieţuim
