Cântã lumina pe corzi de chitarã
Iar ceaţa se-ntinde subţire şi rece
Colinde uitate risipite-s pe-afarã
Doar timpul, cu sine, prin oraş mai petrece
Mai plouã spre searã, ca un semn de risipã
Şi condeiul se-nclinã, ostenit, cãtre somn
Niciun semn pe tot cerul, nici mãcar o aripã
Parcã suntem la mila nevãzutului domn...
Doar prin codrii cei veşnici, de sub ierburi, uşor
Se aratã sfielnic, semn de stinsã povarã,
Dând speranţe trezirii, un gingaş mãrţişor,
Vestind ziua de mâine, când va fi primãvarã
