Stãm încã la coadã la miracolul zilei,
de nicãieri sosesc iluzii, fantasme, e frig dar
ce mai conteazã, fotografii, reporterii sunt mai
mulţi decât noi, cuvintele curg pe ecranele ninse
speranţele sunt tot mai departe
îmbrãcat în mefisto un actor povesteşte
cã lumea întreagã e foarte bolnavã şi trebuie
cât mai urgent vaccinatã, plânge amurgul ca o vioarã
telefoanele sunã într-una,
mascaţi, poliţiştii se aresteazã unii pe alţii
neputincioşi, în Capitoliu se repetã povestea...
revoluţionari invitaţi sã pãtrundã-n istorie
stindarde bolnave ce nu mai însemnã nimic
sunt arse la marginea zilei
puţine se mai pot face în timpul rãmas
sunt toate semnate, contractele de mâine
de poimâine, pentru totdeauna, nimic nu va mai fi
cum a fost, frunzele vor cãdea mai devreme
nu vor mai fi lacrimi
nici hohote de râs
doar falsebook, viaţã online pentru oricine
mi-e somn, sunt puţin obosit şi nici nu m-am
vaccinat, au trecut zilele prea iute
nu am nici telefonul la mine sã pot suna
vreun prieten, sã-l întreb dacã mai existã ceva
în afarã de tot circul acesta fãrã actori
profesionişti, doar figuranţi fãrã nume
care mor unul dupã altul, nici mãcar infectaţi,
fãrã certificate de naştere în lumea cea nouã
atât de promisã, Doamne, atât de promisã
cã nici dracul nu mai crede în ea...
