Poezie, ţara mea
Astãzi...chiar cã ţi-aş cânta
Cântec dulce, nesfârşit
Dor din dorul infinit
Şi sã-ţi scriu
Scrisoare lungã
Iar uitarea
Niciodatã
Nu ne-ajungã.
Poezie, maica mea
Sã nu spui la nimenea
Cã ţi-am plâns în bãtãturã
Când strãinii, plini de urã
Dintre noi te-au alungat
Cu minciuni, pe înserat
Şi te-au dus, maicã, departe
Dincolo de orice carte.
Dar noi ştim cã fãrã veste,
Din senin, ca o minune
Vei renaşte precum Phoenix
Dând cuvintelor nou nume
