Nãscut
dinspre lacrimi
prea devreme
iertat
am pãşit
printre vorbe
la ceas
binecuvântat
Am cunoscut
fãrã sã vreau
câteva lucruri
esenţiale
douã trei frunze
istovite de vânt
culoarea amiezii
rãtãcind prin cuvânt
şi umbra iubirii
regãsindu-şi
singura cale
Nu pot ţine minte
nimic
din zona cenuşie
a minciunii
cea plinã de voie
şi ades mã cutremur
înţelegând
cât de necesar
a fost
potopul
lui Noe
Strãin
şi singur
nu am fost
niciodatã
prieteni fiindu-mi
cerul şi stelete
marea şi valurile
speranţa
fãrã de patã
