Dau hoardele strãine nãvalã pe hotare
Şi-n plin rãzboi, mãicuţã, e ţara româneascã
Bucatã cu bucatã, prin târguri, la-ntâmplare
Se vinde totul, astãzi, din vatra strãmoşeascã
Pe strãluciri funebre se dã la schimb mândria
Cãruţele-s vândute pentru bolizi inerţi
N-o sã ne ierte cerul cã vindem România
Cum nici tu, maicã dragã, nu cred c-o sã ne ierţi
Copiii noştri-aleargã, flãmânzi, prin zãri strãine
Împerechind iluzii, pierduţi de a lor ţarã
Cu ochii plini de lacrimi muncesc pentru o pâine
Ce pare mult mai dulce, dar când o guşti e-amarã
Şi te întreb, mãicuţã, în ceasu-acesta greu
În care suntem, iatã, robi chiar la noi acasã
S-aştept plin de tristeţe, cum am fãcut mereu
Sau sã pornesc cu fraţii spre ziua luminoasã
În care vom fi iarãşi stãpâni pe-acest pãmânt
Încredinţaţi cã ŢARA e dorul cel mai sfânt
