Sã mulţumim cerului, prieteni, şi nu de pomanã
Prin ţarã e pace, chiar dacã , uneori, vântul
Işi mai face de cap şuierând şi ne cheamã
Intre ziduri de foc sã ne pãzim pãmântul
Sã mulţumim cerului, prieteni, şi nu în zadar
Din seminţe cresc roade şi, oricum ar fi,
Fiecare brazdã muncitã are-o platã mãcar
Iar soarele ne scaldã cu luminã-n fiecare zi
Sã mulţumim cerului, prieteni, şi nu fãrã rost
Ne vom trezi, ca mâine, din acest somn inegal
În care de-o vreme, nu mai ştim cine-am fost
Şi pierduţi parcã suntem, rãtãcind lângã mal
Sã mulţumim cerului, prieteni, pentru ziua de mâine
Când alţii vor cere, implorând şi iertare,
O canã cu apã şi-o simplã bucatã de pâine
Pe când noi, stãpâni vom fi peste holde,lângã marea cea mare.
|
