Am dat drumul cuvintelor
Pânã la ceruri
Ca nişte pãsãri albe
Au zburat cântând
Dincolo de lacrima timpului
Dincolo de tot ce existã
Se bucurau norii
De ploaia cuvintelor
Nu rãmãsese nimeni
Pustiu
Am dat drumul tristeţilor
În dimineaţa aceea nedesluşitã
A primei întrebãri
Fãrã de care lumea întreagã
Nu ar fi decât
Un cerc inegal peste apele
Tot mai adânci
Şi mai tulburi
