Ca nişte crengi risipite spre ceruri
Aproape lacrimi eram, fãrã urmare
Ninşi de tristeţi despletite
Albi lângã negru şi lipsiţi de culoare
Paradoxal,prin oraş colindau dansatoare
Cu chipuri vopsite şi picioarele goale
Nu mai rãspundea nimeni şi orice întrebare
Pãrea cã se topeşte în rãstimpuri domoale.
De timpul rãmas nu-i pãsa nimãnui
Şi din hãuri adânci se-ntorceau lângã mare
Ale iernii fantome în baloane verzui
Precum lacrimi eram, fãrã nicio cãrare.
