Ce linişte oarbã între clipele noastre
Adâncind întrebarea dacã totul existã
Sau nu cumva timpul joacã feste albastre
Şi rescrie mereu o poveste cam tristã...
Ce de frunze-au cãzut negãsindu-şi menirea
Când tãiat-am copacii cu pãdure cu tot
Iar acum cãutând prin cenuşi, rãtãcitã, iubirea
În a beznei domnie, sã-nţeleg nu mai pot.
Şi ce dans de cuvinte încropindu-şi ursita
Spre eternul tãrâm cu al sãu labirint
Cum din toate, stãpânã, a rãmas doar ispita
În alai de paiaţe care cântã şi mint
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Un dans de cuvinte frumos asezate
Pacat ca ispita ramasa
E doar un alai de paiate
Care canta si mint.
