Dobrogea e locul unde cerul
Uneori coboarã pe pãmânt
Lacrimã rãstãlmãcind misterul
Întreit al primului cuvânt
Dobrogea e poarta peste valuri
Cãtre ţãrmul ţãrii cel mai drag
Dincolo de timpuri şi de maluri
Fluturând al nemuririi steag
Dobrogea e ziua care vine
Sã aducã soare peste nori
Este darul clipelor senine
Pentru ochii plânşi de-atâtea ori
Dobrogea e lanţul de unire
Între tot ce-a fost şi-o sã mai fie
Loc etern de tainicã nuntire
Pentru-a noastrã sfântã Românie!
