Septembrie, parcã, aproape ucis
De ploi inegale şi de vântul hain
Septembrie, urmã de parfum dintr-un vis
Lângã trupul amiezei ca un murmur divin
Septembrie, liber de luciri trecãtoare
Cãutând prin adâncuri adevãrul nescris
Din rotunde cântãri fãurind sãrbãtoare
Pentru holdele strânse pe altarul promis
Septembrie încã şi poate mereu
Rãscolind amintiri despre marea iubire
A pãmântului veşnic, niciodatã ateu,
Pentru cerul înalt, în a nopţii zidire
