De fapt
Poetul
Nici mãcar
Nu existã
El este oglinda
În care te priveşti
Din ce în ce mai rar
Oglinda sufletului tãu
Ostenit de rugina minciunii
Rãtãcit printre cifre absurde
Şi ziduri ce nu despart
Decât soarele de luminã
Ori întunericul de beznã
Tot mai sãrac în iertare şi
Fãrã de milã
Tot mai departe de liniştea rugãciunii
Tot mai departe de cântecul rotund al iubirii
Încorsetat în nimicul profund
Al uitãrii
Poetul
Eşti tu
Atunci când
Rãtãcitor
Şi învins
Te întorci cu speranţã
La tine
