Sau purpura dulce a înserãrii
Sã fi cuprins adãpostul inimii mele
Iar zâmbetul tãu sã fo fost
Revãrsat peste clipe
Din tot ritualul amiezei
Nu am pãstrat
Decât numele tãu
Rãtãcit printre frunzele
Vorbelor mele
Ca o tãcere duioasã
Alinându-mi sufletul
Dincolo de tot ce se poate
Cuprinde
Într-o singurã vârstã.
Şi nu mai caut nimic
Mi-e de-ajuns
Amintirea
Acelui rãsãrit
De luminã
Cu joc de îngeri
În privirile tale
