Şi totuşi tainele în jurul meu se adunã
Din ele, una, tu fiind, cu-a ta iubire
Cerşitã zorilor în prag de nesfârşire
Când soarele-i îndrãgostit de lunã
Şi totuşi undeva existã cale
Spre liniştea din dorul necuprins
Aşa cum adevãrul neînvins
Alungã ceaţa clipei inegale
Şi totuşi fãrã tine nu exist
Nici vântul cãlãtor n-o sã mã ştie
Gonind strãin prin inima-mi pustie
Voi fi un cântec, Doamne, mult prea trist
