Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Singura avere*

Ce linişte de necuprins ne-adunã Departe de-ale zilelor coşmaruri Din piscuri înãlţate cãtre lunã Redesenând un ţãrm fãrã de maluri Din vorbe ce rostit-au adevãruri Am încropit o sfântã rugãciune Şi-n seri de tainã-am spus-o cãtre ceruri Cuprinşi de a iertãrilor minune Din tot nimicul zilelor vom strânge O clipã numai, martor veşniciei Uitând de rãni, de patimã, de sânge, De feţele hidoase-ale prostiei Şi liberi de noi înşine, de toate Ce ne-au închis în labirinturi sumbre Vom rostui, cât încã se mai poate Un drum prin strãlucire, fãrã umbre Departe de minciuni nesocotite Chemând la luptã semnele iubirii Speranţe nerãpuse de ispite De joc şi patimi împotriva firii Pe tronul zilelor domni-va iar dreptatea Şi nimãnui n-o sã-i mai fie teamã Iar singura avere, libertatea, Va fi dintre puteri cea mai de seamã

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Versul tãu are puterea de a ridica oameni în picioare. Demn, real şi frumos!	ruddy

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]