Din trupul meu de lut aş vrea sã-ţi fac
Odihnã pentru orele cernite
Când amintirile se adunã şi nu tac
Dând glas atâtor clipe despletite
Din trupul meu de cântec o sã-ţi dau
Povara unui drum spre neuitare
Rotunde note ce-n adâncuri au
Parfum de timp şi semn de întrebare
Din trupul meu de frunze o sã las
Pe corzile chitarei o baladã
Sã ştii cã din ce-a fost a mai rãmas
Cortina doar, ce nu mai vrea sã cadã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Liviu, ai comis-o iar! Mã exprim astfel încercând sã nu mai îmi picure şi a doua lacrimã. Şi tot pentru a depãşi starea emoţionalã zic: cool!(aşa s-o fi scriind?)
