Sectorizând neantul am detronat oglinzi
Pe cearcãnele negre pictând ades poeme
Şi n-am fugit de nimeni, de ştii poţi sã mã prinzi
Eu doar aştept osânda, de vrea sã mã mai cheme
Nu-ncerc sã fug de treapta ce ştiu cã o sã vinã
Prin sterpe labirinturi am colindat prea mult
Din beznã ştiu, în tainã, sã fac mereu luminã
Şi port stigmatul notei pe care-o tot ascult
Bat vulturii furiei la porţile-mi închise
Şi-ngenuncheazã ura cerându-mi s-o primesc
Minciunile se-nchinã icoanelor promise
De toate învãţat-am şi ştiu sã mã feresc
Rãstãlmãcind absurdul am nãlucit cântãri
Şi-am despletit lumina privind-o cum coboarã
Din nepãtrunse neguri în trup de aşteptãri
Dând viaţã unei clipe ce se grãbea sã moarã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
...viaţã?,poate ea clipa nu voia? â€la baza argumentãrii prin reducerea la absurd,stã legea terţului exclus.â€=Absurdum!împreunat.
2.
Cãutînd în poezie sã vãd ce ai detronat am constatat cã nu a existat nici o detronare şi asta ghidîndu-mã dupã titlu !..cum spui însã în prima strofã,...te-am prins!?..â€osîndaâ€,chemîndu-ţi-o singur! În rest,poezia nu face altceva decît sã demonstreze ,cã eşti foarte pregãtit pentru orice,cunoscînd secretele vieţii şi folosindu-le,îţi poţi crea drumul integru ,ba mai mult,â€dai viaţã unei clipe ce se grãbea sã moarã†(dacã se grãbea sã moarã....de ce-i dãdeai vi