Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Dacã vreodatã*

S-au strâns la marginile lumii Nori plumburii cerşind furtunã Pe drum de frunze trec cocorii Iar ploaia oştile-şi adunã Trec sãptãmânile grãbite Doar nişte semne-n calendare Pe cerul nopţii luna tristã E ca un semn de întrebare Din depãrtãri ce nu cuprindem Al iernii vuiet se aratã Gonind alaiul dulce-al toamnei Spre nicãieri şi niciodatã Ce bine-ar fi de-ar mai rãmâne... Dar toamna pleacã şi nu ştim Dacã vreodatã, împreunã, Ne va fi dat ca sã mai fim

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Cu toate cã nu-s de accord cu â€�ţSpre nicãieri şi niciodatã”, dar foarte frumos este scris. Poezie...	bragagiu
2.	Nu mi~a plãcut, n~am citit~o, am sorbit~o, am savurat~o ca pe un balsam. Felicitãri sincere	liliana
3.	Ce bine-ar fi de-ar mai rãmâne... Dar toamna pleacã şi nu ştim Dacã vreodatã, împreunã, Ne va fi dat ca sã mai fim Lecturat cu placere, frumos!	Tiolia
4.	elbi, te felicit! Poezia ta e un tablou întreg viu şi animat de personaje, precum norii, cocorii, oştile ploii, luna tristã, alaiul toamnei. Mã duce cu gândul la un câmp de luptã, în care oştenii toamnei încearcã un ultim atac, deşi sunt conştienţi cã sunt sortiţi sã fie prizonierii iernii. Mult, mult de tot îmi place!

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]