Degeaba cerşim luminã
de la întuneric
aşteptând ca lucrurile
sã fie
aşa cum ne-am dori
degeaba ascultãm
poveştile
dacã nu le trãim
pânã la capãt
de parcã le-am
uita peste zi
o sã pierim
cu mîinile întise
tot sperând
cã oglinzile
se vor revãrsa
peste clipa
de astãzi
cu parfumul
celei de mâine
nu întunericul
naşte lumina
chiar dacã
nici lumina
nu poate exista
fãrã de beznã
dar noi
degeaba cerşim
adevãr
lãsându-ne
cu atâta plãcere
în braţele
minciunii
