Mã-nclin acestei clipe muritoare
Simţind cã mi-a fost dat sã mã trezesc
Din somnul trist al inimii, în care,
Mult am dormit...uitând sã mai iubesc
Pierdut am fost şi regãsit-am calea
Strãin prin lume, azi, nu mai colind
Orfan eram, de zâmbet şi luminã
Acum de umbra morţii mã desprind
Sunt frate celor care se avântã
Cu orice preţ spre-a dãrui speranţã
Luminii îi sunt rob şi prieten celor
Care viseazã plini de cutezanţã
Din nesfârşirea timpului prieten
A fost o zi în care m-am cuprins
Cu cerul şi cu lumea în oglinda
Cuvântului ce nu va fi învins
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
,,Sunt frate celor care se avântã
Cu orice preţ spre-a dãrui speranţã
Luminii îi sunt rob şi prieten celor
Care viseazã plini de cutezanţã' Foarte frumoasa toata poezia, aceasta strofa mi-a placut si mai mult.
