Douãzecişicinci de ani
au trecut iute
poate prea repede sau
oricum,
fãrã de vreun folos
fãrã luminã
şi fãrã speranţã
orbecãind
în neştire
conduşi
de minciunã
şi ignoranţã
uitând
mereu
drumul
duşmãnindu-ne
parcã
trecutul
şi limba
şi neamul
pustii
tot mai strãini
şi mai singuri
printre noi...
ne cãutãm patria
printre copacii tãiaţi
şi vânduţi
pe mãrgele
ne cãutãm ţara fãgãduitã
printre copiii
fãrã pãrinţi
ca nişte cuvinte
risipite
dincolo de gânduri
orbi
prin deşert
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
orbi prin desert...da, asa suntem, asa umblam...versuri puternice, care merg direct in inima! ma-nclin!
Din pacate asta e crudul adevar, nici nu se putea descrie mai bibe de atat. 25 de ani trecuti fara folos, fara lumina, dar mai ales alergand catre abis. Cand vom ajunge pe fundul abisului ne vom trezi? Felicitari
pentru atitudine!