Numai liniştea, subţire a rãmas sã înţeleagã
Corul vocilor din umbrã, care leagã şi dezleagã
Fel de fel de mari nimicuri inventate pentru noi
Ca sã nu vedem lumina irositã prin noroi
Cruci de foc închise-n taina unui adevãr uitat
Legi pentru întrega lume, despre care n-am aflat
De pe tronu-i nalt, minciuna iar conduce peste tot
Şi mã-ntreb ce-i adevãrul şi rãspuns sã dau nu pot
Mai nimic din tot ce este nu e chiar aşa cum pare
Viaţa-i moarte iarã moartea-i doar o simplã întâmplare
Cui sã-i cerem a ne spune pentru ce trudim etern
Am clãdit şi piramide peste care se aştern
Praful, negura uitãrii şi a vremurilor ceaţã
Nu mai recunoşti nimica din ce-a fost întâi la faţã
Zeilor la care astãzi unii încã se mai roagã
S-ar parea cã le lipseşte, printre altele, o doagã
Nici judecãtorii parcã, gândul nu-l mai au curat
De e plin prin lume astãzi de toţi cei care-au furat
Ce sã mai pricepi când ziua nici nu-i terminatã bine
Şi-amintirea ei se-ntoarce spre a se lupta cu tine
Pe tarabe nesfârşite parcã totu-i de vânzare
Tot mai scumpã-i rãtãcirea iar virtutea...preţ nu are
Resemnat rãmîi, pe margini, aşteptând sã se-mplineascã
Profeţii strãvechi, uitate, pentru rasa omeneascã
Poate Domnul, înţeleptul, cu puterea lui cea mare
Sã mai facã pace-n lumea, azi, orbitã de-ntâmplare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Adevãrul este cã...de-ar pleca Dumnezeu în
concediu, mãcar şi pentru câteva zile, nu
ar mai gãsi nimic la întoarcere...
