Ştii totul, mereu, despre mine
Iar eu despre tine...nimic
Te chem adesea când, parcã, mi-e rãu
Când mi-e bine
Cred cã şi singur pot
Sã mã ridic
Sunt vremuri întregi
Când uitarea
Din nou încropeşte
Neantul
Furtunile vin
Şi de timp mi-amintesc
Iar tu nici nu mã cerţi
Cã am irosit talantul
Milenii s-au dus
Adunând peste lume
Adevãr absolut
Strãlucind în minciunã
Despre mine se ştie
Despre tine se spune
Cum în linişti de noapte
Cerul stele-şi adunã
Numai tu ai grijã de mine
Eu de tine uit des
Tu ai spus adevãrul
Cel de neînţeles
Rostuit în oglinda
Ce-ai trezit prin cuvânt
Dulcea noastrã povarã
Despletitã de vânt
Pentru ultima oarã
Fiii tãi pe pãmânt
