Dacã între viaţã şi moarte nu existã decât
o secundã
ce rost mai au toate culorile
acestea
ale toamnei
rãsfrânte în ochii tãi
Dacã între mine şi tine nu existã decãt
povestea
unui cuvânt
sãrutat
de-ntunericul
greu
al uitãrii
ce rost mai au
dimineţile
risipite
în pulberi de rouã
Ce rost mai au
liniile albastre
de sub
cearcãnele
timpului
adormit
la ferestrele tale
dacã între visul tãu şi visul acesta
nu sunt decât
eu
