Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ PROZA ]
Titlu:	Cu mic cu mare

Jandarmul de la uşã, cu o minã somnoroasã şi plictisitã ne anunţã fãrã nicio jenã: -Contribuabilii care vrea sã achite azi taxe şi impozite a zis şefu cã casieria se dãşchide abea la nouã şi ceva... E doar opt fãrã zece, suntem deja vreo treizeci care stãm la coadã, cu tot felul de hârtii în mîini sau în sacoşe, nu tu salã de aşteptare, nu tu scaune, o banchetã ceva sã ne mai tragem sufletul, câţiva, preocupaţi îşi tot numãrã banii aşezându-i în pacheţele, pe cãprãrii, TVA, IMPOZIT PE PROFIT, IMPOZIT PE SALARII, CAS, TAXA DE...IMPOZIT PE... ţigãrile aprinse cu nãduf se terminã repede, între timp mai sosesc contribuabili, cu sufletul la gurã, impacientaţi de numãrul mare de aşteptãtori, -Da ce, domle, n-a deschis încã, programul e de la opt şi e deja şi jumãtate, întrebã un bãrbat masiv, plin de perciuni şi mustãţi care îl fac sã semene cu o maimuţã. -Cicã deschide abia pe la nouã, nuş ce probleme a zis şefu cã au -Stai domle cã intru io sã întreb, sã vorbesc cu şefu, ce dracu...ne ţine acilea ca pã proşti spune maimuţa cu vigoare şi dã sã intre în clãdire dar jandarmul se opune vigilent -Nu intrã nimeni pânã nu sã dãşchide caseria Un intelectual de pe la mijlocul cozii comenteazã şi el oţãrât: -Pãi sã DÄ‚ŞCHIDÄ‚ ODATÄ‚ cã ne-am plictisit naibii deja, uite e ora nouã, am pierdut aproape douã ore de pomanã, fir-ar sã fie de trebã... Celelalte zeci din coada tot mai sãnãtoasã murmurã şi ele a nemulţumire: -Parcã am sta sã luãm bani nu sã dãm, frate… Câte unul, mai fragil cedeazã: -Sã-i ia dracu de nenorociţi cu taxele şi fiscu lor cu tot cã ne-au mâncat sufletul Pe la nouã şi douãzeci, deja agresiv bãrbatul cu perciuni încearcã din nou: -Bãiete, eu vreau sã vorbesc cu şefu, te rog sã mã laşi sã intru, aşa nu se mai poate -Bre, şefu, da matale nu-nţelegi cã şefu n-a venit încã? -BÄ‚,tu mã faci tâmpit? n-ai zis mai devreme cã a zis şefu cã nuşce, cã la nouã şi ceva? -Ba da, şefu am zis, ştiu eu bine ce-am zis cã doar nu-s nebun da şefu aşa a lãsat vorbã dã eri când oţ veni aşa sã vã spunem, cã caseriţa întârzie… pã la ...unde are ea o treabã şi cã tre sã vie ea pânã la urmã, uite cred c-a şi venit Între timp în spatele lui se auziserã nişte voci subţiri, jandarmul se întorsese şi salutase politicos cu SÄ‚RU MÂNA DOAMNA JENI, apoi, urmare instrucţiunilor primite rostise cãtre cei de afarã -Gata, se dã drumu sã vã ia banii, sã intre primii cinci. Dupã câteva zeci de minute mai intrarã cinci… -Merge foarte încet pentru cã nu e deschis decât un singur ghişeu, şi aia se mişcã greeeeu de tooot le şopti o contribuabilã mai simpaticã, cu un zâmbet larg şi înţelegãtor pe faţã.Auzind-o, omul maimuţã aproape explodã: -Bãi nene, da voi chiar ne luaţi de proşti, aşa-i?şi dându-i laoparte pe cei care urmau la rând, se înfipse în fizicul nevinovatului jandarm, urlându-i la ureche: -Fratele meu te rog sã mã laşi sã intru sã vorbesc cu cineva din conducere, nu se poate domle sã vã bateţi joc de noi în halul acesta Mult mai prietenos de astã datã, vãzând cã se cam îngroaşe gluma tânãrul în uniformã începu sã dea din mâini şi se adresã cu vocea lui subţire mulţimii: -Pãi, staţi aşa, merg io sã vã dacã a venit şefu,şi chiar dacã nu e, cã el nu intrã p-aici, sã-i spun lu doamna Nutzy de la secretariat, poate mai pune o fatã la casierie, sã terminaţi şi dumneavoastrã mai repede;drept care fãcu stânga împrejur, încuie cu grijã uşa de la intrare şi dispãru pe holurile întunecate. Pline de speranţe, mulţimile fremãtarã cu emoţie -Poate rezolvã ceva, îşi dãdu cu pãrerea o tanti mai în vârstã, care cu certitudine ar fi avut nevoie de un scaun Între timp se fãcuse de prânz şi, cã tot era uşa încuiatã, o mânã delicatã de domnişoarã postã un mic înscris pe care se putea citi:12.00-12.3o PAUZÄ‚ DE MASÄ‚. -Ä‚ştia ne mãnâncã sufletul, mama lor, se plânse cineva din coadã, mâncarã şi contribuabilii chewing gum şi seminţe, bãurã cafele de la un automat de peste drum, ba chiar câţiva începurã sã discute despre emisiunea de asearã, cu Roşia Montanã în prim plan,” ne furã ai dracului de nu mai ştim de capul nostru, n-ai vãzut, şi cu Şevronu mamii mãsii de golani, cum s-a dus prostu ãsta de Ponta cã l-au chemat americanii la ordin”, ”gata gata s-o ia în barbã, dar aţi vãzut ce înseamnã domnule patriotism … tot moldovenii, ca în Mioriţa, au salvat onoarea ţãrii, cãlãri pe cai, urmaşii lui Ştefan şi Mihai”,” ce treabã are domle Şevron cu Mioriţa, hai las-o cã mãcãne…”se bãgase încã o voce plictisitã de aşteptare O lãsarã brusc pentru cã apãruse jandarmul în pragul uşii, vag emoţionat şi cu siguranţã sãtul, le vorbi calm şi împãcuitor: -Sã ştiţi cã şefu n-a venit, e la o şedinţã la prefecturã, doamna caserã a doua care trebuia sã fie aci pentru dumneavastrã e cu dumnealui, aşa cã…a zis doamna Nutzy, secretara, cã cine vrea şi are chef sã stea acu la coadã sã plãteascã sã stea, foarte bine, care nu are timp, cu mic cu mare poa sã vie şi mîine cã atunci e ultima zi dã platã.Şi a mai zis doamna Nutzy cã mâine dãşchide la prima orã cum e programu… Nelãmuritã şi parcã uşor intrigatã coada se vãluri timp de câteva clipe, unii mai din spate se hotãrârã sã plece, bodogãnind, mai multe voci îngãimarã tot felul de sudalme şi invective, doar omul maimuţã se desprinse din mulţime şi cu glas sonor, rãspicat, întrebã: -Bine, am înţeles, da… cum adicã…cu mic cu mare? Perplex, jandarmul se gândi îndelung, rostind finalmente fãrã prea mare tragere de inimã şi destul de confuz: -Şefu…aicea şi io cre cã a interpretat greşit doamna Nutzy, daaaa, nu domle, sigur nu e cu mic cu mare, tre sã fie vorba numai pentru dumneavastrã, adicã…ãia micii, bre…

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	RÄ‚SU-PLÂNSU, m-am distrat, m-am întristat	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]