Lãtrând se aşternuse dimineaţa
peste oraşul
cu respiraţie lentã
de meduzã albastrã
nici nu ştiam
prin ce coridoare ascunse luminii
mai colindã visele
mele
urmãrind
visele tale
poate au cãzut în vreo capcanã
cãci nu le-am mai
gãsit
niciodatã
identice
cu cele
dinainte
şi au rãmas
doar batistele
plângãtoare
fulguind
la peronul
atât de înalt
încât trenul
nu se mai poate
vedea
şi nici
depãrtarea
vreodatã
cum nici
eu
pe tine
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îţi flutur o batistã în semn cã te-am vãzut şi ţi-am colindat visele. Frumos!
