Parcã plouã dintr-o groapã
neagrã
fãrã fund
între valurile mãrii
norii se ascund
ceru-i ca o vânãtaie
ruptã
dintr-o noapte
picurii de ploaie
zici cã-s
aguride coapte
mi-a intrat în gânduri
apa
falsã melodie
şi degeaba-ncerc
s-o sperii
drumul nu-l mai ştie
înapoi
de unde-asearã
a venit tunând
mi-a-nmuiat întreg poemul
toamnã
preacurând
Şi nu-i bai prea mare încã
ploaia sã tot cadã
dar ca mâine-o sã se schimbe
în fulgi de zãpadã
şi-o sã ningã
cât îi lumea
pajişte cãruntã
şi-mi va fi
de tine
ploaie
dor...
sã facem
nuntã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumos poem. Ce nuntire...
Şi nu-i bai prea mare încã
ploaia sã tot cadã
dar ca mâine-o sã se schimbe
în fulgi de zãpadã
şi-o sã ningã
cât îi lumea
pajişte cãruntã
şi-mi va fi
de tine
ploaie
dor...
sã facem
nuntã.
Nu îmi vine sã cred, ar fii minunat dar sunt departe de constanţa, mi-ai face o mare bucurie dacã m-ai apela 0754 289 823 sau 0332 466 350 Sunt în vârstã, dar mi-ar place sã fii mai puţin protocolar ca sã mã simt mai tânãr