Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Creaţia umbrei*

Când ne-am trezit era deja dimineaţã şi soarele rotunjea umerii pãmântului cu sãrutãri de foc marea era gata şi ea aşteptându-şi corãbiile timpului înfloriserã merii în livezi nesfârşite pãdurile pline erau de cântece tu EVÄ‚ îmi zâmbeai sprijinitã de umbra pãmântului peste lunã cine sã mai creadã în şarpe când toate erau atât de cuminţi şi la locurile lor cãlacam pe lespezi de iarbã sub care zãpezile încropeau jurãminţi de iubire biserici erau sufletele noastre şi ne rugam vântului de searã sã ne mai aline setea de uitare Apoi am cãzut în greşealã cu toţii venise noaptea subţire şi rece ca însãşi fãcãtorul ei şi ne-am bucurat petrecând la nesfârşit gândindu-ne cã din toate bezna adâncã e prima şi singura singura cale... Atunci am început sã murim tot mai singuri în nevederea noastrã

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Imi place aceasta poezie...plina de sensibilitate.	ionut29
2.	nu ştiu cum sã comentaez aceastã poezie, fiindcã nu sunt critic şi nici nu am gãsit un adjectiv potrivit, vreau sã-ţi spun cã aceastã ooezie m-a rãscolit, iar finalul *atunci am început sã murim tot mai singuri* m-a rãvãşit pur şi simplu	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]