Şi dintr-o datã toate lucrurile devin adevãruri
majore, strãlucind în lumina unei dimineţi revelate
drumuri fãrã niciun sens altãdatã se transformã în
speranţe nãucitoare, firul de iarbã în orele pline
de rouã ale rãsãritului capãtã dimensiuni impresionante, minciunile trec lacrimile rãmân,
nimic nu se mai uitã dincolo de suferinţã...
Din toate câte sunt nu poţi alege nimic pentru
cã toate sunt deja amanetate unui viitor din care
tu nu ştii dacã vei face cumva parte.
Eroi sau proscrişi, cu toţii mergem acum pe celaşi drum, spre anotimpul acesta imperturbabil ce nu mai ţine cont de visele, speranţele ori iluziile
nimãnui, sfârşit sau început de drum, cine sã mai
ştie, plutim incert spre TOAMNA INOCENŢEI...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Speranţa este viaţa însãşi, cu toate ale
ei, dorul de tine şi de ceilalţi, tot mai
puternic cu fiecare zi, fãrã speranţã şi
respectiv fãrã iubire nu existã decât
întuneric, boalã, neant...
Toamna inocenţei este doar vârsta la care
eu consider cã AM AJUNS dupã atâtea milenii de rãtãciri copilãreşti, valuri
de-ale tinereţii ori confuzii mature, poate ultima vârstã, cine sã ştie cu adevãrat.Sau poate ultima dinaintea primei...
