Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Ca un joc

Ca un joc inegal, imperfect, incolor Între clipele noastre, inerent amalgam Rãscolind armonii despre lipsã şi dor Pentru ziua din care amintiri nu am Ca un fel de cortinã peste verdele serii O icoanã ascunsã printre nori feluriţi Rugãciune de tainã la finalul durerii Un sãrut pentru cei dezmierdaţi şi iubiţi Ca un joc de-o secundã luminând veşnicii Adevãr nevãzut revelat doar iubirii Lângã valul ce doarme neştiut de stihii Când îşi leagãnã luna din înalturi toţi mirii Şi rãmâne doar visul, ca un fel de colind Fãrã lacrimi deşarte, adunatã iertare Pentru toţi cei ce încã din poveşti se cuprind Într-o unicã, ultimã, îmbrãţişare...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	excelent	cotangenta
2.	reusit poem poate deveni un cantec folk	elianas
3.	Şi rãmâne doar visul, ca un fel de colind Fãrã lacrimi deşarte, încropind doar iertare Pentru toţi cei ce încã din poveşti se cuprind Într-o unicã, ultimã, îmbrãţişare... Vers care curge ca o imbratisare,sensibil si frumos.	Marcoci Dorian
4.	cu multã sensibilitate exprimat acest joc al iubirii, mi-a plãcut	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]