uneori nu mai ţin minte de când te iubesc
uneori nu mai ştiu cuvintele de mai înainte
uneori nu mã cred când încep sã-mi vorbesc
uneori nu mi-e teamã cã privirea ta minte
uneori nu mã vãd peste anii ce vin
uneori nu visez decât ceea ce sunt
uneori nu m-ascund într-o canã cu vin
uneori nu-mi simt trupul dezlegat de pãmânt
uneori nu am timp sã mai cred în ceva
uneori nu mai simt decât gol împrejur
uneori nu-mi ajunge decât dragostea ta
uneori nu mai sunt nu mai am nici contur
uneori nu sunt eu dacã tu nu mai eşti
uneori nu am lacrimi sã plâng lumea înfrântã
uneori nu exist dacã nu mã iubeşti
uneori nu mai sunt...e doar liniştea sfântã
