Îmi scrie marea, încã , destinul pe nisip
Şi-ncerc cu greu s-adaug iubirilor luminã
Apoi, un val îl şterge şi nu e niciun chip
Rãmas din viitorul ce-a prins deja ruginã
De-ar mai rãmâne steaua ce mi-a deschis o cale
Ferindu-mã de umbra speranţei muritoare
Destin rescris din taine şi bucurii ori jale
Pe cerul nesfârşirii ce început nu are
Iar din înalta lege a drumului visat
În timpuri inegale cu rost de veşnicie
O sã-mi primesc destinul prin stele desenat
Paşind spre mine însumi cel care-o sã învie
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Inima ta nu este pustie ci plinã de sensibilitate.
