Ţara mea este cântecul
teilor
la margini de zare
când ploile tac
înnecându-se-n marea
cea mare
e trupul învins
al amiezei
între holdele
coapte
şi cerul întreg
rãscolit
între ziuã
şi noapte
Ţara mea este zâmbetul mamei
care-şi leagãnã visul
în braţele doinei
rãnite de dor
şi piscul înalt
dezmierdându-şi abisul
cu şoapte de îngeri
ce se roagã în cor
Ţara mea e lumina
icoanei
din sufletul tãu
Doamne...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
De ce plângi tu ţarã a mea?
Pãmântul e greu ori bolta e grea?
În doinã îţi joacã suflarea.
De ce uitat-ai tu ţarã cântarea?
