Şi plouã şi ninge şi nici nu mai ştim
De-i iarnã ori toamnã...nu prea mai gãsim
Prin crengile goale, sufocate de nori
Amintiri de speranţe în cãmaşã de flori
Şi plouã cum încã demult n-a plouat
De parcã s-a rupt peste lume potopul
Iar noi ne prefacem cã nici n-am aflat
Aşteptând sã ne pierdem în furtunã cu totul
Şi ninge pustiu ca-ntr-o ţarã strãinã
Dãruitã de cer cu zãpezi necuprinse
Ce aleargã penumbra cu fãpturi de luminã
Idealuri cãzute, niciodatã învinse
Şi ninge şi plouã şi nu e mai rãu
Decât amintirea unui vis în zadar
Ce-şi doarme uitarea încã fãrã hotar
Când iertarea eşti tu, iar iubirea sunt eu...
