Şi barca se scufundã, încet, încet, încet
Mai strigã prin cetate, naiv, câte-un poet
Cã nu sunt buni cârmacii şi ruta nu-i cea dreaptã
Cã prea uitãm de toate iar timpul nu aşteaptã
Trec anii peste ţarã ca nişte lupi flãmânzi
Şi nu mai ai de umbrã un loc sã te ascunzi
Lãsate sunt spre jale şi şcoalã şi credinţã
Prea mulţi se bat la jocuri sã-şi afle biruinţã
Nici nu mai ştim...la doctori aflãm vreo vindecare
Sau totu-i o minciunã ce tot mai rãu ne doare
Nu se mai vede ţãrmul speranţelor...cumva
Iar fãrã de speranţã, ce poate rezista?
Ocârmuitã-i legea de hoţi care tot furã
Uitând cã nu chiar totul pe lume se îndurã
Şi ce destin mai poate sã aibã un popor
De i se furã astãzi trecut şi viitor?
Pe flotele vândute ar trebui toţi puşi
Şi...Dumnezeu cu mila, de-aici în larguri duşi
Mai strigã prin cetate, naiv, câte-un poet
Iar barca...se scufundã, încet, încet, încet
