Câte-s frunzele toamna
sunt speranţele mele
tot aşa, rãscolite
de furtuni
cãtre stele
şi din toate
doar douã
de n-ar fi în zadar...
aş rãmâne
cu tine
încã-o viaţã
mãcar
Cât e cerul de mare
şi de timp necuprins
încã sper
pânã mâine
sã rãmân neînvins
apoi
fie ce-o fi
dupã cum ne e scris
eu tot sper
sã-mplinesc
într-o zi
al meu vis
iar când timpul
vreodatã
ostenit
s-ar opri
doar iubirea mea
încã
lângã tine
va fi
