Poţi cerului rãbdare sã-i mai ceri
Când negândite patimi te-nconjoarã
Iar mâinele-i vândut deja de ieri
Şi liniştea din jurul tãu e-amarã?
Iertãrilor din praguri nevãzute
Sã te mai rogi sã fie ale tale?...
Când orele speranţei parcã-s mute
În dimineţi lipsite de petale
Chiar liniştii, rãmase peste câmpuri,
Mai poţi sã-i ceri odihnã şi-ndurare?
Când plinã-i lumea de-nvrãjbite cânturi
Şi nimeni nu mai ştie de iertare...
Poţi cerului în rugãciuni smerite
Sã îi mai ceri un petec de luminã?
Când clipele-ţi sunt parcã irosite
Uitând de ziua care va sã vinã...
De-atâta vreme cerul te aşteaptã
Sã te alãturi gândurilor bune
Sã faci sã fie lumea asta dreaptã
Iar pacea şi iubirea sã se-adune
Dar tu, cuprins de oarbã amãgire
Nu mai arunci, spre ceruri, vreo privire...
Şi-aştepţi sã curgã timpul.În zadar,
E tot ce ai...când ai rãmas un simplu calendar.
