Dacã nu e vreme
pentru toate îndeajuns
dacã nu e timp destul
sã mai aşteptãm rãspuns
dacã nu sunt lacrimi
sã mai plângem în zadar
dacã
nicio vorbã
nu mai dãruim
macar
Dacã nici oglinda
sincerã nu poate fi
iar noaptea nu mai lasã loc
pentru o nouã zi
dacã şi tãcerea
doare tot mai des
şi din toate astea
nimic n-ai înţeles
vine o clipã
n-ar mai veni...
când nimic
despre nimeni
nu mai vrei sã ştii
şi vine o vreme
ce n-ar mai fi fost
când toate din jurul tãu
parcã nu mai au
niciun rost
Dacã luna uitã
sã adoarmã lângã nori
dacã vântul tace
pe sub sãlcii uneori
dacã visul strânge
amintiri care nu mor
dacã sunt şi zile
când de nimeni nu ţi-e dor
(şi totuşi
orice clipã
ar putea sã fie zbor)
Dacã nu e vreme
sã aflãm de ce trãim
poate pânã mâine
doar o zi sã ne iubim
sã uitãm de toate
ce n-am împlinit
cum de nu e vreme?...
timpu-i infinit
Şi trece şi clipa
ce n-ar mai fi venit
şi-ţi aminteşti
cã nu poţi fi
decât ce ai gândit
vine şi ziua
în care-ncepi sã speri
cã vei uita tristeţea
clipelor de ieri
Dar încã mai e vreme
sã desluşim în noi
poveşti neistovite
ce fac din unul doi
şi este totuşi vreme
sã nu ne mai minţim
şi din nimic iubire
oricui sã dãruim
