Trec muncitorii
porniţi
cãtre ziua de mâine
şi în privirile lor
stã aprinsã
lacrima de cleştar
a feliei de pâine
Fãrã de grabã
trec muncitorii
puţini
câţi mai sunt
precum umbrele toamna
când soarele rãsare
direct
din pãmânt
Trec muncitorii
de parcã sunt duşi
undeva
printre gânduri
cãutând alte uşi
cãtre lumea visatã
prevestitã ades
în poveşti colorate
preauşor de-nţeles
Şi se duc
cãtre mâine
fostul azi
nicãieri
mai sãtui decât mâine
mai flãmânzi decât ieri
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ma gandeam la speranta ucisa pentru ziua de maine, mai putin la foamea propriuzisa,
poti fi flamand de adevar, de iubire, de sinceritate, din nefericire, aproape toti
cei care muncesc cu adevarat si uda cu sudoarea lor brazdele campului ori betoanele noilor cartiere, nu prea mai au parte de nimic din ce si-ar dori...
Ganduri bune!
