Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Uneori

Uneori tristeţea coboarã odatã cu liniştea peste mine nu mai aud lacrimile nimãnui şi nici vreun fel de plânsete ori suspine Nici vântul mãcar printre frunzele goale nu-şi mai plimbã fãptura delicatã şi moale Nici muzica sferelor cu glasu-i de tainã nu se mai adunã când tristeţea coboarã biruitoare şi parcã peste lume stãpânã Ca o ploaie de stele uneori fulguieşte prin noi nãluca tristeţii etern alungatã de-al iubirii şuvoi

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	O poezie duioasa, tristetea un tot unitar care este parte din noi...ne complacem cu ea...mi-a placut poezia...	Belean Maria Ileana
2.	Ca o ploaie de stele uneori fulguieşte prin noi nãluca tristeţii etern alungatã de-al iubirii şuvoi frumos..scris!	Angel
3.	nãluca tristeţii suvoiul iubirii	cotangenta
4.	Sentimentele se aşeazã În valuri line Ce cântã Tristeţea Marea viseazã Un dor	Amena
5.	da tristetea ca o liniste atat de frumos	Amena

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]